Soapte albe

 In al iernii cimitir...
Linistea domneste peste grandiosul ei cavou imaculat.Totul-i mort,incremenit in contemplare,si atat de viu in esenta sa.Dansul hipnotic al fulgilor de zapada incalzeste aerul inghetat.Norii privesc nepasatori peisajul aflat in visare,asculta tacerea ca de mormant asupra careia isi varsa lacrimile pufoase si reci.Dune albe, marete, se zaresc in zare.Urletele napraznice ale vantului s-au stins nestiutoare,iar mistuitoarele puteri, i-au secat.

Si-a ramas linistea.

Linistea asurzitoare.

Dezbracati,arborii garboviti se contopesc cu iarna si-i accepta sarguinciosi darul de gheata.Cristal pretios cu scanteieri de argint le imbraca ale lor membre fragile,aplecate intr-o ruga muta.O mica pasare prinsa in jocul albului,sta amortita pe-o creanga golasa.Doar ochii-i par vii,privind neincetat in jur,vazand totul si nimic,asteptand.

Desertul de zapada acopera cu mantia sa,sclipitoare si neintinata,viata,viata care hiberneaza in ale sale tainice ascunzisuri ca o perla in cochilia sa protectoare.Si, din cand in cand,imprastie speranta.

Casele acoperite de omat par cufundate intr-un somn adanc,nebulburat.Numai fumul dens se inalta grabit din hornuri,patand matasea cernuta din vazduh.Turturi grei orneaza stresinile si flori translucide brazdeaza ferestrele.

Linistea este sparta.

Murmure aproape imperceptibile,soapte timide si-apoi strigate pline de vedelie insufletesc tinutul de nea si-i dau culoare..Un curcubeu, nestatornic in firea sa,strabate ulitile satului.Soarele-si arunca cu indarjire ultimele raze peste chipurile micilor fiinte incarcate de fericire pura.Gerul aspru nu-l simt,zapada nu le ingreuneaza pasii si oboseala nu-si gaseste salas in trupurile lor firave.Saniile aluneca cu rapiditate,iar frenezia plutitoare invaluie intreaga natura.

Mica pasare se dezmorteste si incepe un tril vioi.Norii bolnaviciosi par si ei imbratisati de veselie si devin azurii.Crengile copacilor se scutura de straiele pretioase si sunete dulci,de clopotei atinsi de-o adiere blanda,razbat dispre ei.O frunza semeata,lipsita de cunoastere, se agata de-a sa trainicie,nebanuindu-si efemeritatea.Neaua neprihanita poarta urmele voiosiei.Pasi marunti se pierd in departare.

Iarna-si canta propriul cantec:taios si bland,dulce si amar,infiorator si delicat.Capricios.Isi raspandeste mirosul pur,inghetat.Prinde in a sa mana viata, si-o ingroapa adanc,strivind-o sub greutatea sa,ocrotind-o.Sopteste cu iubire prin fiecare fulg de nea si raspandeste inocenta prin culoarea sa

La multi ani!

La multi ani!Fie ca in Noul An sa se regaseasca numai sanatatea,bucuriile si implinirile!Sa uitam de necazuri si de tristeti si sa ne reamintim sa zambim.Sa invatam sa pretuim fericirea atunci cand isi face prezenta in vietile noastre,sa apreciem momentele frumoase pe care le traim si persoanele care ne iubesc.

Leapsa de Craciun

Iti multumesc mult pentru leapsa,Kyky!

1.Un banc despre (Mos)Craciun
 Mos Craciun sta in seara de ajun in fata lui Bula.
Ii arata cu degetul si ii spune:
-Ai fost cuminte anul acesta?
Bula:
-Tata,mosul asta ma ameninta!Cheama avocatul!
2.Sa spunem ca ti se indeplinesc trei dorinte in ziua de Craciun.Ce dorinte ai vrea sa-ti fie indeplinite?
 1.As vrea sa nu mai existe copii bolnavi.
2.Sa am un Craciun linistit.
3.Mi-ar placea sa pot calotori in Indonezia.
3.Ce cadouri ai vrea sa primesti?
 Pe langa un Craciun linistit,mi-as dori sa intalnesc un prieten pe care l-am cunoscut pe net.Ar fi un cadou fantastic.Si-mi mai doresc un cadou material,pe care cred ca mi-l voi face singura-o camera nikon L120.
4.Poti alege sa ti se faca un cadou de la o persoana iubita,dar nimic material.Ce ai alege?
Persoana in sine este cadoul.Nimic mai mult.
5.Mai crezi in Mos Craciun?
Imi doresc sa cred. Si oricat mi s-ar reaminti ca el nu exista,intotdeauna ramane bine-inradacinat intr-un locsor in sufletul meu.
6.Ai facut vreodata ingeri in zapada?
In fiecare iarna in care a nins abundent.
7.Unde iti petreci Craciunul si cu cine?
Acasa,in familie.
8.La ce varsta si cum ai aflat cine iti lasa cadouri sub brad?
Pe la 7 ani.Deh,l-am prins pe Mosu'.
9.Impodobesti tu bradul?
Da,dar de obicei sunt ajutata de mama.Ea adora impodobitul bradului(este ca un ritual sacru pentru ea).
10.In sufletul tau mai exista spiritul sarbatorilor?
Bineinteles.Nu m-a parasit niciodata;nici macar cand am fost trista.
11.De Craciun,iti place sa dai sau sa primesti?
Imi place mai mult sa daruiesc,si ma bucur enorm cand ii fac cuiva o bucurie.Este un sentiment atat de placut!

Leapsa merge catre cine o vrea!

Petale-de-Trandafir..: Concurs Leda- Alexa

Petale-de-Trandafir..: Concurs Leda- Alexa: A venit vremea sa va mai puneti norocul la incercare si va ofer si motiv! Ce ziceti? V-am pregatit un nou concurs care are ca premiu urmatoa...

Lacrimi cristaline, pure ii aluneca pe obrajii rotofei si dragalasi.Suvitele umede de culoarea graului copt i s-au lipit de buzele rumene.Farama de trup se cutremura in urma suspinelor adanci care-i zguduie intreaga fiinta.Intunericul o cuprinde cu bratele sale si o ascunde de ochii iscoditori.
Nu intelegea ce se intampla.
-A murit.Atat ii fusese spus,dar nimeni nu-i explicase ce inseamna "a muri".Tot ce simtea era singuratatea apasatoare ce o invaluia in mantia incertitudinii.Lipsa mamei o deruta.Incerca sa patrunda sensul cuvintelor tatalui ei,dar dorinta si speranta continua sa vibreze in sufletul naiv, de copil.Cu fiecare zi care trecea,timpul ii mai frangea o aripa a sperantei si singura alinare ii ramaneau amintirile ferecate intr-un cufar al mintii.Fericirea deveni doar un simplu cuvant pentru ea.
Privirea abatuta ii cazu pe teiul batran din fata ferestrei,paznic crancen al viselor ei.Lua numaidecat o mana de firimituri din painea ce zacea pe masuta din coltul camerei si pasi gratioasa, cu rochita fosnindu-i la fiecare pas.Scoase capul pe fereastra si striga cu o voce molcoma,lipsita de vitalitate:
-Ciri!Ciri!
Cateva clipe, lininistea asurzitoare stapanii totul in jur,natura-si tinu respiratia,si ramase doar o poza tacuta.Cu o falfaire de aripi,o porumbita alba, patata pe-alocuri de intuneric deplin, sparse acalmia asternuta,rupse poza si totul reveni la zbuciumul de dinainte.Ciri isi facu loc pe pervaz cu ochii de culoarea cepei plini de bucurie Fetita,ingandurata,isi desfacu pumnul si lasa sa cada continutul intr-un mic bol ciobit.Pasarea ciripi inc-odata in semn de multumire si-si indrepta atentia asupra firimiturilor.
Era o dupa-amiaza tarzie de toamna.Soarele inca stralucea lipsit de putere pe cerul palid,bolnavicios.Degradarea naturii era pictata intr-un tablou cu sublime culori.Nuantele mortii care incanta prin perfectiunea lor o fascinau si o deprimau totodata.Gandurile-i hoinareau prin tristele-i amintiri,sufletul-i zambea la fiecare bucurie pierduta,iar prezentul disparea treptat lasand locul trecutului.
O noua falfaire de aripi si un marait agresiv o aruncara in realitatea brutala.Imagini frante i se derulara cu o viteza uimitoare,dar cortina fusese ridicata prea tarziu.Pradatorul isi tinea triumfator prada inerta intre falcile inclestate puternic.Sangele picura formand mici baltoace pe pervazul alb.Si atunci,neasteptat si dureros,ea gasi raspunsul.

Himerele iubirii

                                             Plimbandu-se in ploaie...

Un poet dornic sa-si umple mintea si sufletul cu senzatii nemuritoare,un om beat de fericire sarbatorindu-si bucuria inhaland mirosul proaspat al naturii si, eu,un om pierdut pentru totdeauna,pandit de dupa colt de abisurile mortii,imi plang tristetea impreuna cu cerul si trupul si lacrimi se contopesc cu seva vietii,gasindu-si eliberarea in tarana.

Ploaia imi spala pacatele,visurile pe care le-am faurit amandoi,bucuriile pe care le-am impartit si tristetile care ne despart.

Iarta-ma!Nu mai pot sa te iubesc.Nu mai am inima sa simta,izvorul vietii a secat din trupul meu,veninul mortii ma deprima si puterea ma paraseste.

Ochii te-nseala! Iti ofera nalucile pe care ti le doresti si te conduc spre pierzanie. Deschide-ti sufletul si priveste! Realitatea este cruda,te arde,dar din cenusa vei renaste.Priveste!In aceasta camera in care pluteste mirosul urinii,nu mai sunt eu.

Am fost prins in cusca singuratatii,pierdut in Iad,fericit in focul inimii,eliberat pe aripile vantului.

Ti-am creionat sufletul in mintea mea dinainte sa te cunosc.Erai doar o iluzie arzatoare ce-mi insotea singuratatea si condeiul.In noaptea in care  mi-ai zambit am devenit eu.Eu cel fericit.Am parasit pustiul amar si-am gustat din pocalul extazului.

Te-am gasit in marea de trupuri printr-un zambet.Ai daramat ziduri,ai spart lacate si ai sfarmat lanturi cu inocenta ta.Mi-ai daruit inima care zacuse inchisa si amortita in pieptul meu.M-ai invatat sa iubesc si m-ai iubit.

"Toate neputintele se reduc doar la una:aceea de-a iubi,aceea de-a evada din propria tristete".Si eu mi-am rapus neputinta mea prin tine.Daca ti-as spune ca te iubesc ca propria-mi viata,te-as minti.Viata-mi este decat o picatura de apa in ploaia ce-mi spala chipul.Fericirea ta,era fericirea mea.

Pretuiesc clipele in care ne sarutam si ne contopeam intr-un intreg.Pluteam pe culmi nebanuite,uitand de tot si de toate.Gandurile mi se pierdeau in ceata fericirii si ma lasam prada simturilor.Timpul se oprea si clipele deveneau eterne.Imposibilul devenea posibil.Intunericul devenea lumina.Si eu, si tu,deveneam unul.

Ti-am spus ca suntem nemuritori si, tu,in naivitatea m-ai crezut.Nu m-ai inteles si te-am ranit fara dorinta.Ma iubesti.Stiu.Iti citesc teama in ochi.Ma privesti si nu ma  recunosti...nu-mi recunosti trupul slabit de boala si nici sufletul plin de spaime.

Te zdrobesc.
Vreau sa-mi ramana amintirea iubirii noastre,perfecta,neintinata de mila si nefericirea pe care te chinui sa le ascunzi.

Te mint.
Iti soptesc cu glasul indulcit cuvinte amare:timpul vindeca...

Te izgonesc.

Pleaca!

Si pleca.Suferinta ma-neaca,aerul imi paraseste plamanii intr-o ultima expiratie,un spam imi strabate trupul si-mi ingheata viata.O ultima privire pe geam ma alina...si o lacrima fierbinte mi se prelinge pe obraz.

Iarta-ma!Nu te-am mintit!Suntem nemuritori,iubito,dar firul vietii tale n-a fost taiat.
"Dragostea este o fiara care sta la panda toata viata si te ucide atunci cand iubesti  mai tare."

Pentru Ciupike                          

CONCURS marca Nesquik_BadGirl

 

 

click here

Cugetari si simtaminte

Gandesc,deci exist! Dar, nu intotdeauna exist ca sa gandesc! Simt ca sa exist!

Gandurile curg,se infiltreaza in mintea mea si tes o plasa dura,dulce-amara.Toate laolalta  imi coloreaza viata in negru,cenusiu si, uneori in ispititoatele culori pastelate.
Si simt.
Simt atat de puternic, incat ma doare.Atat de multe simtaminte ce se invalmasesc in mintea si sufletul meu:iubire,ura,mila,dispret,atractie,dezgust,fericire,suferinta...Si,confuzie.Simtaminte diametral opuse salasluiesc inauntrul meu,simtaminte care-mi aduc intrebarea pe buze:
Ce fel de persoana/om sunt?
Gandul imi zboara la proportii.Ma amagesc ca poate am iubit mai mult decat am urat,invidiat,am facut mai mult bine decat rau...dar,am pierdut de mult numarul.
Simtaminte,gandurile sufletului ,independente de cugetul meu.Pot simti iubirea prin toate fibrele trupului ,chiar daca  ratiunea mea uraste,pot simti o mila nemarginita,chiar daca ratiunea imi dicteaza dispretul,pot simti fericirea sublima,chiar daca ratiunea ma impinge spre suferinta.
Uneori,imi doresc atat de aprig ca macar pentru cateva batai de inima,constiinta mea sa amorteasca si sa ma las prada simturilor,sa ma inec in valurile lor, si sa nu-mi pese de consecinte.
Este bine sau rau?
Cugetul sau simtamintele?
Ce ma face o persoana mai buna?
Intrebari fara raspuns.
Tu,cititorule,cugeti sau simti?!