Lacrimi cristaline, pure ii aluneca pe obrajii rotofei si dragalasi.Suvitele umede de culoarea graului copt i s-au lipit de buzele rumene.Farama de trup se cutremura in urma suspinelor adanci care-i zguduie intreaga fiinta.Intunericul o cuprinde cu bratele sale si o ascunde de ochii iscoditori.
Nu intelegea ce se intampla.
-A murit.Atat ii fusese spus,dar nimeni nu-i explicase ce inseamna "a muri".Tot ce simtea era singuratatea apasatoare ce o invaluia in mantia incertitudinii.Lipsa mamei o deruta.Incerca sa patrunda sensul cuvintelor tatalui ei,dar dorinta si speranta continua sa vibreze in sufletul naiv, de copil.Cu fiecare zi care trecea,timpul ii mai frangea o aripa a sperantei si singura alinare ii ramaneau amintirile ferecate intr-un cufar al mintii.Fericirea deveni doar un simplu cuvant pentru ea.
Privirea abatuta ii cazu pe teiul batran din fata ferestrei,paznic crancen al viselor ei.Lua numaidecat o mana de firimituri din painea ce zacea pe masuta din coltul camerei si pasi gratioasa, cu rochita fosnindu-i la fiecare pas.Scoase capul pe fereastra si striga cu o voce molcoma,lipsita de vitalitate:
-Ciri!Ciri!
Cateva clipe, lininistea asurzitoare stapanii totul in jur,natura-si tinu respiratia,si ramase doar o poza tacuta.Cu o falfaire de aripi,o porumbita alba, patata pe-alocuri de intuneric deplin, sparse acalmia asternuta,rupse poza si totul reveni la zbuciumul de dinainte.Ciri isi facu loc pe pervaz cu ochii de culoarea cepei plini de bucurie Fetita,ingandurata,isi desfacu pumnul si lasa sa cada continutul intr-un mic bol ciobit.Pasarea ciripi inc-odata in semn de multumire si-si indrepta atentia asupra firimiturilor.
Era o dupa-amiaza tarzie de toamna.Soarele inca stralucea lipsit de putere pe cerul palid,bolnavicios.Degradarea naturii era pictata intr-un tablou cu sublime culori.Nuantele mortii care incanta prin perfectiunea lor o fascinau si o deprimau totodata.Gandurile-i hoinareau prin tristele-i amintiri,sufletul-i zambea la fiecare bucurie pierduta,iar prezentul disparea treptat lasand locul trecutului.
O noua falfaire de aripi si un marait agresiv o aruncara in realitatea brutala.Imagini frante i se derulara cu o viteza uimitoare,dar cortina fusese ridicata prea tarziu.Pradatorul isi tinea triumfator prada inerta intre falcile inclestate puternic.Sangele picura formand mici baltoace pe pervazul alb.Si atunci,neasteptat si dureros,ea gasi raspunsul.