Un poet dornic sa-si umple mintea si sufletul cu senzatii nemuritoare,un om beat de fericire sarbatorindu-si bucuria inhaland mirosul proaspat al naturii si, eu,un om pierdut pentru totdeauna,pandit de dupa colt de abisurile mortii,imi plang tristetea impreuna cu cerul si trupul si lacrimi se contopesc cu seva vietii,gasindu-si eliberarea in tarana.
Ploaia imi spala pacatele,visurile pe care le-am faurit amandoi,bucuriile pe care le-am impartit si tristetile care ne despart.
Iarta-ma!Nu mai pot sa te iubesc.Nu mai am inima sa simta,izvorul vietii a secat din trupul meu,veninul mortii ma deprima si puterea ma paraseste.
Ochii te-nseala! Iti ofera nalucile pe care ti le doresti si te conduc spre pierzanie. Deschide-ti sufletul si priveste! Realitatea este cruda,te arde,dar din cenusa vei renaste.Priveste!In aceasta camera in care pluteste mirosul urinii,nu mai sunt eu.
Am fost prins in cusca singuratatii,pierdut in Iad,fericit in focul inimii,eliberat pe aripile vantului.
Ti-am creionat sufletul in mintea mea dinainte sa te cunosc.Erai doar o iluzie arzatoare ce-mi insotea singuratatea si condeiul.In noaptea in care mi-ai zambit am devenit eu.Eu cel fericit.Am parasit pustiul amar si-am gustat din pocalul extazului.
Te-am gasit in marea de trupuri printr-un zambet.Ai daramat ziduri,ai spart lacate si ai sfarmat lanturi cu inocenta ta.Mi-ai daruit inima care zacuse inchisa si amortita in pieptul meu.M-ai invatat sa iubesc si m-ai iubit.
"Toate neputintele se reduc doar la una:aceea de-a iubi,aceea de-a evada din propria tristete".Si eu mi-am rapus neputinta mea prin tine.Daca ti-as spune ca te iubesc ca propria-mi viata,te-as minti.Viata-mi este decat o picatura de apa in ploaia ce-mi spala chipul.Fericirea ta,era fericirea mea.
Pretuiesc clipele in care ne sarutam si ne contopeam intr-un intreg.Pluteam pe culmi nebanuite,uitand de tot si de toate.Gandurile mi se pierdeau in ceata fericirii si ma lasam prada simturilor.Timpul se oprea si clipele deveneau eterne.Imposibilul devenea posibil.Intunericul devenea lumina.Si eu, si tu,deveneam unul.
Ti-am spus ca suntem nemuritori si, tu,in naivitatea m-ai crezut.Nu m-ai inteles si te-am ranit fara dorinta.Ma iubesti.Stiu.Iti citesc teama in ochi.Ma privesti si nu ma recunosti...nu-mi recunosti trupul slabit de boala si nici sufletul plin de spaime.
Te zdrobesc.
Vreau sa-mi ramana amintirea iubirii noastre,perfecta,neintinata de mila si nefericirea pe care te chinui sa le ascunzi.
Vreau sa-mi ramana amintirea iubirii noastre,perfecta,neintinata de mila si nefericirea pe care te chinui sa le ascunzi.
Te mint.
Iti soptesc cu glasul indulcit cuvinte amare:timpul vindeca...
Iti soptesc cu glasul indulcit cuvinte amare:timpul vindeca...
Te izgonesc.
Pleaca!
Si pleca.Suferinta ma-neaca,aerul imi paraseste plamanii intr-o ultima expiratie,un spam imi strabate trupul si-mi ingheata viata.O ultima privire pe geam ma alina...si o lacrima fierbinte mi se prelinge pe obraz.
Iarta-ma!Nu te-am mintit!Suntem nemuritori,iubito,dar firul vietii tale n-a fost taiat.
"Dragostea este o fiara care sta la panda toata viata si te ucide atunci cand iubesti mai tare."
"Dragostea este o fiara care sta la panda toata viata si te ucide atunci cand iubesti mai tare."
