Iluzia realitatii

                             


Plutesc pe culmile disperate ale nebuniei.
L-am vazut sau poate doar l-am auzit.O adiere,o soapta care m-a-nvaluit intr-o stare de beatitudine nemaiintalnita.Hipnotizata,am deschis larg ferestra,iar  el m-a impresurat cu parfumul sau de arama.Nu-i pot vedea chipul,dar ii pot simti atingerea usoara,ezitanta.Un fior dulce ma strabate,buzele mi se intredeschid si scot un geamat infundat.
Liniste.El tace.Noaptea tace.Totul tace.
Intredeschid ochii si ascult.Mana lui se odihneste pe curba gatului meu.Deodata,un sunet ma copleste-bubuitul frenetic al inimii mele  ameninta sa-mi sparga pieptul.O aude si el.Raman nemiscata si timpul se opreste in loc.Ma mistui in fericirea arzatoare asemeni apei in apropierea focului.Gandurile toate dispar si raman prada extazului.Ma-ngenuncheaza si-mi lipseste dorinta de-a ma ridica.Ma simt libera si-nlantuita in acelasi timp.
Brusc,el se retrase.Si odata cu el si toate sentimentele care ma cuprinsesera.Ma simt pustiita si-mi doresc mai mult.Mai multa fericire sublima.Ma intorc si-l privesc,nereusind sa-l vad.Nu cu adevarat.Ii simt privirea atintita spre mine,dar ramane tacut.Se intoarce si se face nevazut  in noapte.Ma aud strigand si implorand:"Nu stiu ce vrei,dar imi placi.Nu pleca te rog.Esti doar o iluzie,dar iluziile imi rasfoiesc jurnalul destinului."Ecourile vorbelor si implorarlor mele raman fara raspuns.Noaptea ma priveste batjocoritor,iar luna imi rade in fata.
Si plang.Plang pana cand imi simt ochii secatuiti.
Prima geana de lumina isi face loc in camera mea.Privirea mi se-ndreapta spre fereastra deschisa si un dor de nestapanit ma cuprinde.Ma chircesc si-mi las gandurile sa rataceasca.A fost doar un vis sau o iluzie?!O plasmuire,o dorinta...Dar,totul a fost  atat de intens.Si cum  fusese posibil sa simt atata fericire?Daca Raiul exista, eu fusesem in Rai.
Cand ziua isi intra in drepturile depline,iar soarele stralucea pe cerul azuriu,totul petrecut in noapte se estompa,iar  indoiala si panica pusera stapanire pe mine.Deseori m-am lasat purtata de visuri si dorinte,dar nicicand n-au parut atat  de reale.Intreaga zi am incercat sa ma conving ca totul a fost doar o iluzie.O iluzie dureros de reala...Aproape reusisem sa-mi inabus amintirile cand noptea isi arunca umbrele peste orasul prafuit.Privesc cerul.O luna umflata  isi facu aparitia.Un junghi feroce trecu peste trupul meu.Si un miros de arama imi inunda narile.Era el.Iluzia,dorinta.Era totul.Fericirea infinita.Fara speranta il asteptam,si el revenise.Ma cuprinse cu bratele,ma mangaie ,ma alinta,iar mintea mi se goli... Toate intrebarile disparura in neant,iar eu pluteam in abisul fericirii absolute.
Zilele treceau cu o incetineala chinuitoare.Noptile se sfarseau intr-o singura secunda.El venea si pleca.
Noaptea  imi  daruia fericirea dupa care tanjeam.Ziua pleca si  ma lasa prada torturii.Eram  o marioneta in mainile unui papusar nebun,un papusar masochist.
El era iluzia,eu eram realitatea.