Copilarie

  Tristete impletita cu bucurie.Gustul dulce-amarui imi strabate nervii.Amintirile curg afundandu-ma intr-un abis din care cu greu pot iesi.Cei mai frumosi ani...anii copilariei,in care visurile oricat de imposibile,imi dadeau aripi.Mirosul lor imi gadila simturile.Totul era atat de diferit privit prin ochii copilului inocent,acum pierdut pentru totdeauna.
  Amintirile aduc alinare.
  Inchid ochii si-mi vad bunicii trebaluind prin curte.Simt mirosul ce vine de la "cuptorul de pamant" si ma atrage catre el.Cozonaci si placinte imi lasa gura apa.
 Ratele macane cersind un pumn de grau.Costica,cainele,isi misca coada haotic si-mi linge picioarele.Fluturii si albinele zumzaitoare zboara din floare in floare realizand un tablou viu colorat.
  Adesea priveam cerul si imi imaginam ingerii stand pe norii pufosi uitandu-se la lumea de sub ei.Chipul lui Dumnezeu l-am descoperit pe o eticheta lipita de o sticla.Am fost atat de bucuroasa de descoperirea mea,incat am alergat la bunica tipand:
"-Dumnezeu!L-am gasit pe Dumnezeu!"
 Bunica  face ochii mari,iar eu scot eticheta si i-o flutur in fata.Un batran cu parul lung,carunt,serios o priveste de pe peticul de hartie.Ea zambeste si nu-mi distruge fericirea.
 Stateam in pragul usii,ploia racoroasa de vara in biciuia fata iar eu cantam:"Piatra noua,sa dea Domnu' sa ploua!".Iar cand ploaia se oprea,imi afundam picioarele in apa rece, o luam pe Gimi (gasca) si ne balaceam impreuna pana cand mi se incretea pielea de pe degete.
  Apusul soarelui chema copii "la drum". Ne strangeam o multime si adesea cand ne jucam ascunsa nu reusea sa se puna decat un singur copil intr-o seara.Eram atat de numerosi incat cu greu ne putea gasi pe toti.
 Copacii ne ofereau atat ascunzatori perfecte cat si mici "gustari". Corcodusi mancate cu sare,mere verzi si oh!,dulcile cirese de mai.
 Uneori il necajeam pe fratele bunicului,un batranel morocanos,avand ca singura ocupatie pazirea portii de la ulicioara unde locuiam.Ii mazgaleam nepretuita poarta,iar el lua foc.Era un joc nevinovat,dar consecintele nu intarziau sa apara.Am fost pedepsita in cateva randuri de catre bunicul,desi eu nu intelegeam prea bine de ce.
 Plictiseala nu-si gasea niciodata locul printre noi.Atat de multe jocuri asteptau incercate:flori,fete si baieti;ulii si porumbei;clenta;baba oarba;frunza;alergata si mai raman si povestile sinistre spuse tarziu in noapte de cei mai mari dintre noi.Cei mici pareau inspaimantati,dar nici macar frica nu-i facea sa plece.Povesti citite prin reviste,povesti inventate,povesti auzite-toate ne fascinau.
 Iubeam primavara cand  soarele isi arunca primele raze calduroase peste natura,iar totul reinvia...copacii infloriti imprastiau mirosuri ametitoare, randunele reveneau la vechile cuiburi,totul se trezea la viata!
 Iubeam vara cand jocul nostru,al copiilor era in toi,cand ma bucuram de ploi rapide si racoroase dupa care isi facea aparitia fantasticul curcubeu,ale carui culori niciodata nu le-am putut desena.
 Iubeam toamna,cand  curtea se umplea de roadele campului:pepeni,dovleci,porumb,struguri... noaptea magica cand se fiebea magiunul,iar eu intotdeauna sfarseam prin a adormi.
 Iubeam iarna cand ulitele si drumurile se imbracau in mantaua alba,saniuta era scoasa din adapostul ei,turturii atarnau amenintator de stresinile caselor garbovite si urmau colindele cand reuseam sa strang covrigi,nuci si cativa banuti.Si tot iarna era si cea mai lunga seara din an:seara Ajunului,cand timpul parea sa stea in loc,cand Mos Craciun impartea darurile.
   Mi-am pierdut aripile.Nu mai pot zbura.Am pierdut totul si ceea ce este mai dureros este tocmai ca stiu ce-am pierdut si nu mai pot redobandi decat prin amintiri.Pretioasele amintiri care imi alina durerea.Imi doresc sa mai am o farama de inocenta,o farama de copilarie care sa ma faca sa ma bucur de tot ce ma inconjoara.