Gandesc,deci exist! Dar, nu intotdeauna exist ca sa gandesc! Simt ca sa exist!
Gandurile curg,se infiltreaza in mintea mea si tes o plasa dura,dulce-amara.Toate laolalta imi coloreaza viata in negru,cenusiu si, uneori in ispititoatele culori pastelate.
Si simt.
Simt atat de puternic, incat ma doare.Atat de multe simtaminte ce se invalmasesc in mintea si sufletul meu:iubire,ura,mila,dispret,
Ce fel de persoana/om sunt?
Gandul imi zboara la proportii.Ma amagesc ca poate am iubit mai mult decat am urat,invidiat,am facut mai mult bine decat rau...dar,am pierdut de mult numarul.
Simtaminte,gandurile sufletului ,independente de cugetul meu.Pot simti iubirea prin toate fibrele trupului ,chiar daca ratiunea mea uraste,pot simti o mila nemarginita,chiar daca ratiunea imi dicteaza dispretul,pot simti fericirea sublima,chiar daca ratiunea ma impinge spre suferinta.
Uneori,imi doresc atat de aprig ca macar pentru cateva batai de inima,constiinta mea sa amorteasca si sa ma las prada simturilor,sa ma inec in valurile lor, si sa nu-mi pese de consecinte.
Este bine sau rau?
Cugetul sau simtamintele?
Ce ma face o persoana mai buna?
Intrebari fara raspuns.
Tu,cititorule,cugeti sau simti?!
Multumesc pentru sustinere!
RăspundețiȘtergereCred ca intre a cugeta si a simti exista o mare diferenta!
Normal este, sa se intample ambele in acelasi timp.Daca nu ,atunci e o problema grava!
Cu multa simpatie! O zi buna!!
Îmi place mult cum ai început:). Conţinutul, pur şi simplu m-a uimit!:) Într-un mod plăcut, bineînţeles. Îmi plac mult postările tale(cred că ţi-am mai zis, dar nu mă pot abţine).
RăspundețiȘtergereApropo, te invit să participi la concursul de pe blogul meu: http://love-for-books.blogspot.com/2011/08/primul-nostru-concurs.html
:) Iti astept raspunsul, in speranta ca acesta va fi pozitiv!:)
Dee
Foarte frumos dar si daca nu gandesti tot existi, ideia e sa nu existi degeaba ci sa lasi ceva in urma ta!
RăspundețiȘtergereEu simt ca pot gandii si ma gandesc la simturi, senzatia e unica :D ! Frumoasa postarea si plina de intelepciune !
RăspundețiȘtergereIn spatele unui zambet se poate naste o depresie.Noi trebuie sa invatam din ceea ce ni se intampla sa nu facem o tragedie din intamplari,dar uneori ai nevoie de un umar sa te faca sa-i intelegi sensul.Un nor gri se poate transmorma in furtuna si nu mai vezi drumul de intoarcere.
RăspundețiȘtergere"Simt atat de puternic, incat ma doare."-parca m-ai fi citat pe mine. "Uneori,imi doresc atat de aprig ca macar pentru cateva batai de inima,constiinta mea sa amorteasca si sa ma las prada simturilor,sa ma inec in valurile lor, si sa nu-mi pese de consecinte."-este o ispita ce poate duce pe un drum alunecos, inteleg ce simti dar gandeste-te, consecintele pot fi de durata. Cat despre faptul daca "cuget sau simt?!", din pacate mai mult simt decat cuget pentru ca am un suflet mai sensibil dupa cum spunea chiar psihologul meu. Ce poti face pentru a opri asta? Nimic, este scris in codul tau genetic sa fii asa si ar mai fi ceva, conexiunile neuronale care s-au format de-a lungul timpului in urma experientelor traite. Poti doar sa te autoeduci.
RăspundețiȘtergereFoarte frumos modul in care scrii! M-ai lasat fara cuvinte! Ma gandeam ca..poate, daca vrei, am putea avea o afiliere.:D Blog`ul meu este http://petale-de-trandafir.blogspot.com/ , pe celalalt l-am cam lasat in paragina.;)) Te astept cu raspunsul acolo!
RăspundețiȘtergereTake care,
Kyky!
@cezar:da,normal este sa le faci pe amandoua,dar cateodata balanta se inclina defavoarea in uneia.
RăspundețiȘtergere@only books:iti multumesc mult.Si tu m-ai cucerit cu poeziile si cu ficul tau.
@goda:total de-acord.
@Merci frumos.
@french kiss:cateodata trebuie sa-ti lasi gandurile deoparte si sa evadezi in infinitul simturilor.
@aripi albastr:Ma bucur ca te regasesti in postare.De cele mai multe ori si eu ma las voia simturilor.
@kyky:Multumesc mult.Si imi plac extrem de mult poeziile tale.Sa nu te opresti din scris!Am sa te contactez.
@Bloodsister: :X Multumesc mult, sper ca nu o sa o fac. Ok, vorbim!:) Kisses!:*
RăspundețiȘtergere